Ce înseamnă cu adevărat să fii spiritual? Sensul acestui cuvânt a fost denaturat grosolan în ultima perioadă, mai ales de când internetul a făcut posibil ca toate probleme mintale ale omului să ajungă în spațiul public.
Dar hai să stabilim mai întâi ce nu înseamnă să fii spiritual.
Să fii spiritual nu înseamnă să crezi în influențele stelelor, nu înseamnă că ești extraterestru venit aici pentru propășirea acestei planete care fără de tine ar fi condamnată extincției, nu înseamnă că ești vreun luptător al luminii, să fii spiritual nu înseamnă să manifești bunuri materiale sau relații, nu înseamnă să fii vindecător, nu înseamnă să mergi la biserică si să spui rugăciuni, nu înseamnă să citești cărți de spiritualitate, nu înseamnă să practici yoga sau orice altă practică, atât timp cât este o practică.
Cuvântul “spirit” este de origine latină (spiritus) și înseamnă respirație, ceva ce nu poți vedea, dar fără de care nu poți exista.
Spiritul îl vei putea cunoaște doar dupa ce te vei extrage din lumea materială (din punct de vedere al interesului), dar și din cea mentală plină de concepte (unele dintre ele enumerate mai sus, la categoria “să fii spiritual nu înseamnă”).
Spiritul se va revela doar atunci când te vei lepăda de tine, de persoana ta cu toate identificările ei marunte (oricât de nobile ar părea ele acum)
A fii spiritual înseamnă descoperirea în tine a unei dimensiuni nevăzute care face posibilă existența văzutului, a materiei, și integrarea acestei descoperiri, acestei înțelegeri. Un om cu adevărat spiritual este acel om fără vreo identificare, ale cărui acțiuni au la baza un spirit descoperit și integrat până în cel mai adânc coclaur al minții.
Atunci de fapt acțiunile se înfăptuiesc singure, întrucât nu mai există persoană care să le săvârsească. De aceea omul spiritual nu simte că muncește atunci când muncește, nu obosește psihic, și pare mereu proaspăt și tânăr.
Omul spiritual nu simte nevoia să ierte pentru că supărarea nu se naște în el. Omul spiritual nu este nevoit să aleagă între bine și rău, întrucât mereu alegerea este de fapt parte intrinsecă. Omul spiritual nu are cum să facă vreun rău cuiva, întrucât se regăsește în tot ceea ce îl înconjoară, oameni, animale, natură. Omul spiritual nu are preferințe, căci simte spiritul în esența intregii lumi.
Omul spiritual nu are frică de moarte, întrucât spiritul doar animă corpul și nu este dependent de el în vreun fel. Însă doar această credință, fără a avea propria experiență, fără a trăi de fapt prin spirit, ne duce înapoi la categoria “să fii spiritual nu înseamnă”