Te-ai hotărât, gata. De acum începi să îți pui cunoștințele spirituale la treabă pentru a aduce abundență în viața ta. Era și cazul, de ce a durat așa mult?

Bani, mașini, proprietăți de tot felul, afaceri și bineînțeles relații. Ce mai, vei fi invidia întregii lumi. Arâți tu acum tuturor la ce au fost bune sutele de ore petrecute pe internet, acum ai la dispoziție modalități, incantații si mantre pentru a manifesta tot ce ți-a dorit vreodată suflețelul ăla care de abia mai licărește, fiind împroșcat aproape în totalitate cu ceața acestei lumi.

De ce ceață? Pentru că atunci când nevoile și dorințele personale generează astfel de acțiuni (încercarea de a manifesta abundență) îți iei sufletul și îl întinzi atât de tare încât îl zăpăcești și uită în totalitate de unde vine și unde vrea de fapt să ajungă.

Atunci se pierde de tot într-o lume confuză care își prezintă agitația zilnică inconștientă ca fiind activitate necesară pentru supraviețuire sau chiar evoluție.

Da ai răspunsul și la această problema. Spui că propășirea ta materială este de fapt în numele și spre binele tuturor. Faci bineînțeles inconștient același lucru ca și întreaga lume. Încerci să dai o aura nobilă căutărilor tale disperate.

De ce zic propășire materială? Pentru că asta vrei de fapt atunci când spui abundență. Vrei abundență în materie, nu în spirit. Pentru că bogăția în spirit te-ar lasă fără nimic, ți-ar dizolva inclusiv acele dorințe și nevoi care au generat invocarea abundenței.

Bogăția în spirit este accesibilă tuturor oricând, dar e neinteresantă, nu vine la pachet nici cu mașini, nici cu vacanțe pe insule exotice, nici cu moșii. Și nu îți trebuie tehnici sau incantații ca să te cufunzi cu totul în spirit, trebuie doar să renunți la tot ceea ce ești acum, inclusiv la ideea abundenței.

Dar tu vrei atât de tare abundența asta materială încât ai început să scrii abundență cu “A” mare,  încercând în primul rând să te convingi pe tine că abudența materială este peste tot, doar doar pică ceva și în plasa ta.

Și dacă o ții tot așa până la urmă o să pice, dar doar că să îți arate că nu asta îți dorești de fapt. N-o să fie un final fericit.

Când Viață va dori să manifeste ceva prin tine nu va fi nevoie de vizualizări sau extraterestrii, o să meargă totul ca uns, nu vor exista dorințe personale sau nevoi, cu atât mai puțin verbalizări sau incantații, va exista doar acțiunea spontană care va da naștere rezultatelor, o acțiune care va topi subiectul în obiect, o acțiune care va șterge orice distanță și diferență între subiect și obiect, va exista acțiunea și atât.

Treaba ta este doar să te golești de tine și să devii o ființă disponibilă pentru Viață.